Ce amintiri... New Kids On The Block - erau pe toti peretii camerei mele :)
marți, august 31, 2010
New Kids On The Block - Step by step
vineri, august 20, 2010
Am fost la circ
Ma intreaba Paul: "Mergem la circ?".
Cum sa nu mergem la circ, dau repede un Google search si vad ca intrarea in prima zi de reprezentatii e de 10 lei. BUN!
O luam, bineinteles, si pe Nana "Tuta" ( poate obtinem si noi doua niste joburi in vremurile astea de crize pe acolo). Paul imi zice ca a primit biletele gratis prin facebook.
Din marea dorinta a circului Safari de a-si promova spectacolele, ofera gratis bilete prin a indeplini unele conditii pe facebook, dar totul este atat de ambiguu si nepus la punct, incat mai bine dai banul. Pe facebook era anuntat faptul ca pentru a-ti ridica biletele promotionale, trebuie sa ajungi cu ceva timp inainte.
Am ajuns la 19.30, spectacolul incepea la 20.00. Suna pe domnul ce se ocupa de promovarea pe facebook si ne spune ca trebuia sa fim acolo pana la 18.00, trebuia anuntat din timp, si alte scuze inutile. Pana la urma Paul a reusit sa il convinga, si ne-a spus ca ajunge la 19.45. (Paul edit: tipul a fost foarte binevoitor si vom ridica biletele pentru un spectacol viitor, stiti voi cum sunt femeile...)
In timpul acesta spatiul de la intrare se aglomera, si bineinteles, cu cat intram mai tarziu, cu atat prindeam locuri mai proaste, sau chiar in picioare. La 19.50, domnulLiviu Bogdan ne-a anuntat ca ajunge in 10 min, pentru ca este in Fundatie. Aici m-am aprins! Personal, urasc incheieri de afaceri incununate de o nepunctualitate si incorectitudine.
Noi ne-am asezat la coada, iar Paul a mers sa ia bilete. Pentru Yannis nu s-a luat bilet deoarece avea sub 3 ani. Biletele promotionale asa si nu le-am luat.
Intram, gasim locuri cat de cat protrivite. In singura loja ramasa mai libera cateva persoane din personal supravegheaza spatiul, si nu permit nimanui sa se aseze. Spectacolul incepe la fix. Un nene, care este multifunctional, de fapt, toata lumea circulului este multifunctionala, cu exceptia dresorului de tigri si elefanti, ne canta o melodie de te intrebi daca e in germana, franceza sau engleza. Acelasi nene o face si pe-a clovnul in cadrul pauzelor, cam multe, dintre numere de reprezentatii.
Show-ul incepe prin dresura tigrilor, dupa care o doamna acrobata se trage pe o coarda, iar dupa spectaculosul numar vinde popcorn si sucuri. Doua tinere, una cu ceva talente, alta varza totala, invart niste cercuri. Si asa a inceput plictiseala adultilor (eu, Paul si Nana) cat si al lui Yannis, deoarece intreba non stop cand vine Mumbo (= Dumbo, adica elefantii).
I-au atras atentia poneii, camilele, care tot erau Diii! (cal, animal de calarit), un hipopotam, cativa boi de pe alte meleaguri, singura diferenta fiind coarnele mult prea mari. Dupa toate astea a urmat o pauza de 15 min., in care puteai merge cu poneiul, face poza cu camili, sarpe, elefanti, vizita alte animalute pentru 5 lei.
Yannis a mers cu tata, sa vada animalutele. Dintre toate vazute acolo cel mai mult i-a placut de Pablo, o girafa, iar acasa in cartea de povesti l-a recunoscut pe Pablo si a spus ca il iubeste si bineinteles "Mumbo" - unde a stat in jur de 10 minute si i-a admirat.
Dupa pauza, au revenit camilele cu niste dansuri din buric a unor cadâne superbe de “90 – 60 - 90”(fetele multifunctionale din circ) cu un sarpe si camilele revenite pe scena.
Punctul culminant al serii a fost reprezentatia elefantilor, fiind unica din Europa. Yannis a ramas frapat de Mumbo, si tot incerca sa imi arate ceva. La final, a fost marea reprezentare de reptile, care consta in 4 pitoni, care pot fi simplu considerate animale de companie si un pui de crocodil, ce era foarte iritat de atata agitatie. Si pentru aceste 5 mici animalute, s-a facut un mare show cu flacari si oameni echipati in pirati. Toata lumea era speriata de acei 4 serpi, care sarmanele vroiau si ei sa dormiteze dupa o masa copioasa. Probabil foarte putini cunoasteau ca aceasta specie de serpi este absolut inofensiva, la cat de voluminosi sunt, pe atat de calm se comporta zi de zi. Acestia au o singura problema, nu iubesc sa fie stransi prea tare, imediat incep sa te stranguleze. Cu toate aceste show-uri spectaculoase, spectacolul era pe final, mai avea de cantat nenea clovnul o melodie.
Noi am iesit din timp si am mers sa vedem animalutele gratis. Copilul a fost impresionat de elefanti, hipopotam si Pablo. Per ansamblu, show-ul nu merita banii ce se cer pentru bilete, 20- copii, 30 – adulti, si 40 – loje indiferent de varsta. Au o promovare destul de mare, si s-au investit ceva bani, dar se asteapta putin mai mult de la show. Oricum copii raman impresionati, totusi sunt lucruri noi si diferite!
Cum sa nu mergem la circ, dau repede un Google search si vad ca intrarea in prima zi de reprezentatii e de 10 lei. BUN!
O luam, bineinteles, si pe Nana "Tuta" ( poate obtinem si noi doua niste joburi in vremurile astea de crize pe acolo). Paul imi zice ca a primit biletele gratis prin facebook.
Din marea dorinta a circului Safari de a-si promova spectacolele, ofera gratis bilete prin a indeplini unele conditii pe facebook, dar totul este atat de ambiguu si nepus la punct, incat mai bine dai banul. Pe facebook era anuntat faptul ca pentru a-ti ridica biletele promotionale, trebuie sa ajungi cu ceva timp inainte.
Am ajuns la 19.30, spectacolul incepea la 20.00. Suna pe domnul ce se ocupa de promovarea pe facebook si ne spune ca trebuia sa fim acolo pana la 18.00, trebuia anuntat din timp, si alte scuze inutile. Pana la urma Paul a reusit sa il convinga, si ne-a spus ca ajunge la 19.45. (Paul edit: tipul a fost foarte binevoitor si vom ridica biletele pentru un spectacol viitor, stiti voi cum sunt femeile...)
In timpul acesta spatiul de la intrare se aglomera, si bineinteles, cu cat intram mai tarziu, cu atat prindeam locuri mai proaste, sau chiar in picioare. La 19.50, domnul
Noi ne-am asezat la coada, iar Paul a mers sa ia bilete. Pentru Yannis nu s-a luat bilet deoarece avea sub 3 ani. Biletele promotionale asa si nu le-am luat.
Intram, gasim locuri cat de cat protrivite. In singura loja ramasa mai libera cateva persoane din personal supravegheaza spatiul, si nu permit nimanui sa se aseze. Spectacolul incepe la fix. Un nene, care este multifunctional, de fapt, toata lumea circulului este multifunctionala, cu exceptia dresorului de tigri si elefanti, ne canta o melodie de te intrebi daca e in germana, franceza sau engleza. Acelasi nene o face si pe-a clovnul in cadrul pauzelor, cam multe, dintre numere de reprezentatii.
Yannis a mers cu tata, sa vada animalutele. Dintre toate vazute acolo cel mai mult i-a placut de Pablo, o girafa, iar acasa in cartea de povesti l-a recunoscut pe Pablo si a spus ca il iubeste si bineinteles "Mumbo" - unde a stat in jur de 10 minute si i-a admirat.
Dupa pauza, au revenit camilele cu niste dansuri din buric a unor cadâne superbe de “90 – 60 - 90”(fetele multifunctionale din circ) cu un sarpe si camilele revenite pe scena.
Punctul culminant al serii a fost reprezentatia elefantilor, fiind unica din Europa. Yannis a ramas frapat de Mumbo, si tot incerca sa imi arate ceva. La final, a fost marea reprezentare de reptile, care consta in 4 pitoni, care pot fi simplu considerate animale de companie si un pui de crocodil, ce era foarte iritat de atata agitatie. Si pentru aceste 5 mici animalute, s-a facut un mare show cu flacari si oameni echipati in pirati. Toata lumea era speriata de acei 4 serpi, care sarmanele vroiau si ei sa dormiteze dupa o masa copioasa. Probabil foarte putini cunoasteau ca aceasta specie de serpi este absolut inofensiva, la cat de voluminosi sunt, pe atat de calm se comporta zi de zi. Acestia au o singura problema, nu iubesc sa fie stransi prea tare, imediat incep sa te stranguleze. Cu toate aceste show-uri spectaculoase, spectacolul era pe final, mai avea de cantat nenea clovnul o melodie.
joi, august 19, 2010
Concediu in Ucraina
Pentru a doua oara in aceasta vara am avut parte de un concediu la mare, de data aceasta in Ucraina, Odessa, statiunea Zatoka.
Drumul a inceput de vineri seara cand, Paul, sotul meu, a plecat din Iasi, spre Balti, unde noi il asteptam cu nerabdare. Temperaturile verii si-au pus bine amprenta in blocurile din Moldova. Iar noi speram sa mergem mai repede la mare, unde este mult mai bine. De acolo, am facut un traseu destul de complicat spre statiune, alaturi de Yannis, care nu prea a dormit in masina, si tatal meu, o persoana foarte dificila in sinea lui, dar suntem toti oameni.
Norocul nostru au fost hartile scoase de pe net de Paul, ca de altfel reuseam sa facem tot turul Ucrainei, iar la capitolul - turism mai are de lucrat mult, asa ca nu aveam nici o placere de plimbari nocturne prin frumoasa Ucraina. O harta sau un GPS sunt indispensabile intr-o calatorie, chiar si pe o distanta mica. Am ajuns cu bine in statiune, camera cica rezervata, dar la 3.00 dimineata ne-am trezit ca paznicul sparge usa de la o camera pentru a avea unde dormi.
Dupa multi nervi si oboseala am reusit sa facem o baie in mare.
Toate bune, dar dimineata vecinii ne-au trezit cu loviturile de lingurite in cestile de ceai - erau moldoveni.Toate bune, daca tot ne-am trezit hai sa mergem pe plaja. Avantajul - eram la 10 metri de plaja.
Spre norocul nostru ne-a fost schimbata si camera cu usa sparta, dar numai pentru faptul ca nu reuseam sa o inchidem. Yannis a descoperit spatiul de joaca, iar toboganul sub forma de avion l-a frapat atat de tare incat nu mai dorea deloc sa ajunga la mare, si fusese atat de entuziasmat cand eram in Balti.
Dar ne-am multumit si cu aceasta, copilul respira aerul de mare. In apa, juniorul nu a binevoit sa mearga deloc si eu am fosta mama denaturata care l-a bagat efectiv in apa cu tipete si urlete, iar ulterior nu mai reuseam sa il scoatem din mare. Zilele au trecut repede, vremea a fost foarte frumoasa. Am reusit sa ne relaxam noi doi, dar sa petrecem timpul si alaturi de Yannis.
Masa am luat-o in oras, unde restaurante erau putine si de o calitate medie. Dar salvarea noastra a fost - shaworma. Intr-adevar foarte buna, dar tot timpul prindeam coada, si asteptam mai mult de jumatate de ora. In fiecare zi era nelipsitul cvas, o bautura specific ruseasca, iar in loc de a merge la o cafea, noi mergeam la un cvas.
Complexul avea multe facilitati, bar exact langa plaja, tenis de masa, biliard, restaurant cu autoservire.
In general, toate complexele de acolo incearca sa ofere turistilor de tot ce au nevoie, uneori chiar in unele locuri li se impune masa obligatorie pe langa cazare.
Un lucru bun de care s-a bucurat si sotul meu, erau toboganele cu apa ce se gaseau exact pe plaja, in timp ce Romania le ofera doar in parcurile acvatice de distractie.
Vineri am hotarat sa mergem intr-o excursie organizata prin Odessa, iar dupa aceasta mergeam la delfinariul de acolo. Odessa este foarte diferita de celelalte localitati din regiune, fiind o zona de un interes maritim mult ridicat, avand si portul sau propriu, Odessa se prezinta drept o alta lume fata de toate celelalte zone ale Ucrainei.
Centrul orasului este foarte bine pus la punct, iar periferiile arata jalnic.
Ucrainenii cred foarte mult in superstitii, si la tot pasul ne ruga ghidul sa ne punem o dorinta langa un copac special de acolo, sa punem mana pe o latura a unui monument in functie de ce dorim : bunastare, noroc in dragoste, curaj, sa ne punem o dorinta in momentul cand suntem stropiti de apa din bazinul unde inoata delfinii.
Excursia prin Odessa a decurs bine.
Turul a inceput prin vizitarea Teatrului de opera si balet din Odessa, care este, dupa Treptele Potemkin, poate cea mai frumoasa constructie din Odessa. Un vizitator va auzi imediat vorbindu-se despre faptul ca Opera din Odessa este cea de-a doua din lume, dupa cea din Viena.
Exteriorul este in forma de potcoava, iar interiorul in stil baroc, avand un tavan decorat cu scene shakespeariene si un candelabru din cristal de 1,5 tone. Arhitectii luand in calcul incendiile ce apar deseori in teatre au construit-o astfel incat sa fie usor evacuata, astfel are 20 de iesiri.
Ulterior, am descins spre Primaria Odessei care are in partea dreapta un monument din bronz cu toate directiile spre regiunile cu care Odessa avea legaturi comerciale, si exact din acel loc toate marfurile erau distribuite spre destinatie.
In continuare, am vazut vestitele trepte Potemkin, unde s-a filmat faimoasa scena a caruciorului cu copilul din filmul "Crucisatorul Potemkin". Treptele au fost proiectate in asa fel incat de sus sa para mici, dar pe timp ce cobori creeaza senzatia de o distanta mult mai mare decat cea reala. La capatul acestor trepe se afla noul si elegantul terminal vamal de pasageri si centrul de conferinte.
Portul este atat pulsul orasului, cat si a banilor. In perioada sovietica, Odessa a avut cea mai mare companie de shipping din lume: Black Sea Shipping Line. Pe aici intrau si iesau o treime din toate marfurile fostei Uniuni Sovietice.
Ecaterina cea Mare a Rusiei este considerata intemeietoarea Odessei si se spune ca atunci cand i s-a transmis ca nu ajunge apa pentru a fi construit un oras aceasta a exclamat:" Assez d`eau!"(Asedo.Ajunge atat apa!, iar citit invers devine denumirea orasului Odessa).
Istoria Ucrainei se leaga si mai mult de cea a Romaniei, cand printul Carol dezerteaza si fuge spre Odessa alaturi de iubita sa Zizi Lambrino, unde se casatoresc in taina la Catedrala Ortodoxa Pokrovska. Ulterior, aceasta casatorie a fost anulata de catre parintii lui Carol, iar fiul lui Carol a luat numele de Mircea - Grigore Lambrino.
Ultimul popas turistic a fost Delfinariul din Odessa, fiind cel mai mare din estul Europei. Acoperisul retractabil permite desfasurarea de spectacole atat vara cat si iarna. In fiecare noapte au loc spectacole diverse din care nu lipsesc delfinii si focile. Inotul alaturi de delfini, si fotografiile alaturi de ei sunt permise - contracost bineinteles.
Delfinariul, care face parte din acelasi complex cu Hotelul Nemo, dispune de un restaurant si un magazin de suveniruri.
Obositi si infometati ne-am permis dupa spectacol, si in timp ce asteptam mult dorita fotografie cu delfinii, sa mergem in restaurant. Am ales clasica pizza deoarece era cea mai rapida si nu puteam da gres. Preturile sunt accesibile si luand in calcul, vederea ce o ofera restaurantul se poate considera a fi un pret bun.
Dupa toate cele vizitate ne-am intors extenuati in statiune, dar placuti impresionati. As fi vrut seara sa mergem si intr-o croaziera spre Cetatea Alba, dar am fost prea obositi si pentru acest lucru.
Intre timp Yannis a descoperit frumusetea marii, valurile in care se arunca cu mult curaj, si nisipul cald. Deja nu mai reuseam sa il scoatem din apa, iar cand l-am vazut atat de bucuros, hotarasem sa ramanem pana duminica la pranz.
Drumul la intoarcere a fost mult mai greu. Pe langa temperatura de afara, au venit si problemele de la vama. Incompetenta celor de la postul vamal pe unde am intrat ne-au creat probleme la iesire. Pe langa faptul ca erau cozi de 2,5 km la vama, mai sunt si atat de incurcate posturile intre ele, incat fara a cunoaste limba te pierzi prin zona de frontiera. Ucraina are foarte multa munca pentru a ajunge la un nivel acceptabil de a intra in Uniunea Europeana.
Raportul pret / servicii / calitate este unul destul de mare, iar cu banii cheltuiti acolo, mergi in Romania, sau chiar si Bulgaria, in conditii mult mai bune si de o calitate mult superioara.
Fiind obiectiva as pune nota 7 pentru concediul petrecut in aceasta statiune, dar timpul petrecut alaturi de familie, si clipele frumoase ce au venit unele dupa altele il face de nota 10, si imi va aduce mereu amintiri placute in mintea mea!
Drumul a inceput de vineri seara cand, Paul, sotul meu, a plecat din Iasi, spre Balti, unde noi il asteptam cu nerabdare. Temperaturile verii si-au pus bine amprenta in blocurile din Moldova. Iar noi speram sa mergem mai repede la mare, unde este mult mai bine. De acolo, am facut un traseu destul de complicat spre statiune, alaturi de Yannis, care nu prea a dormit in masina, si tatal meu, o persoana foarte dificila in sinea lui, dar suntem toti oameni.
Norocul nostru au fost hartile scoase de pe net de Paul, ca de altfel reuseam sa facem tot turul Ucrainei, iar la capitolul - turism mai are de lucrat mult, asa ca nu aveam nici o placere de plimbari nocturne prin frumoasa Ucraina. O harta sau un GPS sunt indispensabile intr-o calatorie, chiar si pe o distanta mica. Am ajuns cu bine in statiune, camera cica rezervata, dar la 3.00 dimineata ne-am trezit ca paznicul sparge usa de la o camera pentru a avea unde dormi.
Dupa multi nervi si oboseala am reusit sa facem o baie in mare.
Toate bune, dar dimineata vecinii ne-au trezit cu loviturile de lingurite in cestile de ceai - erau moldoveni.Toate bune, daca tot ne-am trezit hai sa mergem pe plaja. Avantajul - eram la 10 metri de plaja.
Spre norocul nostru ne-a fost schimbata si camera cu usa sparta, dar numai pentru faptul ca nu reuseam sa o inchidem. Yannis a descoperit spatiul de joaca, iar toboganul sub forma de avion l-a frapat atat de tare incat nu mai dorea deloc sa ajunga la mare, si fusese atat de entuziasmat cand eram in Balti.
Dar ne-am multumit si cu aceasta, copilul respira aerul de mare. In apa, juniorul nu a binevoit sa mearga deloc si eu am fosta mama denaturata care l-a bagat efectiv in apa cu tipete si urlete, iar ulterior nu mai reuseam sa il scoatem din mare. Zilele au trecut repede, vremea a fost foarte frumoasa. Am reusit sa ne relaxam noi doi, dar sa petrecem timpul si alaturi de Yannis.
Masa am luat-o in oras, unde restaurante erau putine si de o calitate medie. Dar salvarea noastra a fost - shaworma. Intr-adevar foarte buna, dar tot timpul prindeam coada, si asteptam mai mult de jumatate de ora. In fiecare zi era nelipsitul cvas, o bautura specific ruseasca, iar in loc de a merge la o cafea, noi mergeam la un cvas.
Complexul avea multe facilitati, bar exact langa plaja, tenis de masa, biliard, restaurant cu autoservire.
In general, toate complexele de acolo incearca sa ofere turistilor de tot ce au nevoie, uneori chiar in unele locuri li se impune masa obligatorie pe langa cazare.
Un lucru bun de care s-a bucurat si sotul meu, erau toboganele cu apa ce se gaseau exact pe plaja, in timp ce Romania le ofera doar in parcurile acvatice de distractie.
Vineri am hotarat sa mergem intr-o excursie organizata prin Odessa, iar dupa aceasta mergeam la delfinariul de acolo. Odessa este foarte diferita de celelalte localitati din regiune, fiind o zona de un interes maritim mult ridicat, avand si portul sau propriu, Odessa se prezinta drept o alta lume fata de toate celelalte zone ale Ucrainei.
Centrul orasului este foarte bine pus la punct, iar periferiile arata jalnic.
Ucrainenii cred foarte mult in superstitii, si la tot pasul ne ruga ghidul sa ne punem o dorinta langa un copac special de acolo, sa punem mana pe o latura a unui monument in functie de ce dorim : bunastare, noroc in dragoste, curaj, sa ne punem o dorinta in momentul cand suntem stropiti de apa din bazinul unde inoata delfinii.
Excursia prin Odessa a decurs bine.
Turul a inceput prin vizitarea Teatrului de opera si balet din Odessa, care este, dupa Treptele Potemkin, poate cea mai frumoasa constructie din Odessa. Un vizitator va auzi imediat vorbindu-se despre faptul ca Opera din Odessa este cea de-a doua din lume, dupa cea din Viena.
Exteriorul este in forma de potcoava, iar interiorul in stil baroc, avand un tavan decorat cu scene shakespeariene si un candelabru din cristal de 1,5 tone. Arhitectii luand in calcul incendiile ce apar deseori in teatre au construit-o astfel incat sa fie usor evacuata, astfel are 20 de iesiri.
Ulterior, am descins spre Primaria Odessei care are in partea dreapta un monument din bronz cu toate directiile spre regiunile cu care Odessa avea legaturi comerciale, si exact din acel loc toate marfurile erau distribuite spre destinatie.
In continuare, am vazut vestitele trepte Potemkin, unde s-a filmat faimoasa scena a caruciorului cu copilul din filmul "Crucisatorul Potemkin". Treptele au fost proiectate in asa fel incat de sus sa para mici, dar pe timp ce cobori creeaza senzatia de o distanta mult mai mare decat cea reala. La capatul acestor trepe se afla noul si elegantul terminal vamal de pasageri si centrul de conferinte.
Portul este atat pulsul orasului, cat si a banilor. In perioada sovietica, Odessa a avut cea mai mare companie de shipping din lume: Black Sea Shipping Line. Pe aici intrau si iesau o treime din toate marfurile fostei Uniuni Sovietice.
Ecaterina cea Mare a Rusiei este considerata intemeietoarea Odessei si se spune ca atunci cand i s-a transmis ca nu ajunge apa pentru a fi construit un oras aceasta a exclamat:" Assez d`eau!"(Asedo.Ajunge atat apa!, iar citit invers devine denumirea orasului Odessa).
Istoria Ucrainei se leaga si mai mult de cea a Romaniei, cand printul Carol dezerteaza si fuge spre Odessa alaturi de iubita sa Zizi Lambrino, unde se casatoresc in taina la Catedrala Ortodoxa Pokrovska. Ulterior, aceasta casatorie a fost anulata de catre parintii lui Carol, iar fiul lui Carol a luat numele de Mircea - Grigore Lambrino.
Ultimul popas turistic a fost Delfinariul din Odessa, fiind cel mai mare din estul Europei. Acoperisul retractabil permite desfasurarea de spectacole atat vara cat si iarna. In fiecare noapte au loc spectacole diverse din care nu lipsesc delfinii si focile. Inotul alaturi de delfini, si fotografiile alaturi de ei sunt permise - contracost bineinteles.
Delfinariul, care face parte din acelasi complex cu Hotelul Nemo, dispune de un restaurant si un magazin de suveniruri.
Obositi si infometati ne-am permis dupa spectacol, si in timp ce asteptam mult dorita fotografie cu delfinii, sa mergem in restaurant. Am ales clasica pizza deoarece era cea mai rapida si nu puteam da gres. Preturile sunt accesibile si luand in calcul, vederea ce o ofera restaurantul se poate considera a fi un pret bun.
Dupa toate cele vizitate ne-am intors extenuati in statiune, dar placuti impresionati. As fi vrut seara sa mergem si intr-o croaziera spre Cetatea Alba, dar am fost prea obositi si pentru acest lucru.
Intre timp Yannis a descoperit frumusetea marii, valurile in care se arunca cu mult curaj, si nisipul cald. Deja nu mai reuseam sa il scoatem din apa, iar cand l-am vazut atat de bucuros, hotarasem sa ramanem pana duminica la pranz.
Drumul la intoarcere a fost mult mai greu. Pe langa temperatura de afara, au venit si problemele de la vama. Incompetenta celor de la postul vamal pe unde am intrat ne-au creat probleme la iesire. Pe langa faptul ca erau cozi de 2,5 km la vama, mai sunt si atat de incurcate posturile intre ele, incat fara a cunoaste limba te pierzi prin zona de frontiera. Ucraina are foarte multa munca pentru a ajunge la un nivel acceptabil de a intra in Uniunea Europeana.
Raportul pret / servicii / calitate este unul destul de mare, iar cu banii cheltuiti acolo, mergi in Romania, sau chiar si Bulgaria, in conditii mult mai bune si de o calitate mult superioara.
Fiind obiectiva as pune nota 7 pentru concediul petrecut in aceasta statiune, dar timpul petrecut alaturi de familie, si clipele frumoase ce au venit unele dupa altele il face de nota 10, si imi va aduce mereu amintiri placute in mintea mea!
miercuri, august 18, 2010
Copiii au o alta perceptie asupra vietii
Nuditate
O mama se plimba cu masina, impreuna cu cei trei copii mici, intr-o dupa-amiaza torida de vara, cand o femeie dintr-o masina decapotabila s-a ridicat din scaun si a inceput sa le faca cu mana.
Femeia era total goala. In timp ce mama isi revenea din soc si se gandea sa le spuna repede copiilor sa nu se uite, fetita de cinci ani a spus cu inocenta :
" Mami, femeia aia nu poarta centura de siguranta ! "
Un baietel s-a pierdut pe culoarele unei sali de gimnastica si a nimerit la cabinele femeilor. Acestea au inceput sa tipe, sa insface prosoape sa se acopere si sa fuga in toate partile, ca sa se ascunda.
Baietelul le-a privit uimit, dupa care a intrebat senin :
" Ce s - a intamplat ? N - ati mai vazut un baietel in viata voastra ?"
Onestitate
Un baietel de patru ani a venit alergand din baie, ca sa-i spuna mamei ca si-a scapat periuta dedinti in toaleta.
Mama a scos-o din toaleta si a aruncat-o la gunoi. Atunci, baietelul a stat si s-a uitat putin sa gandeasca, dupa care a fugit in baie si s-a intors cu periuta mamei. A ridicat-o in fata mamei si i-a spus cu un zambet incantat :
" Mai bine ai arunca - o si pe asta, pentru ca a cazut in toaleta, acum doua zile ".
Pareri
In prima zi de scoala, un elev din clasa intai i-a dat invatatoarei un bilet de la mama sa. Pe bilet scria :
" Parerile exprimate de acest copil nu sunt neaparat cele ale parintilor lui ".
Sticle
O femeie se chinuia sa faca sa curga ketchup dintr-o sticla. In timp ce se chinuia, a sunat telefonul, asa ca l-a rugat pe baietelul ei de patru ani sa raspunda.
" Este directorul, mama " i-a spus copilul mamei. Dupa care a adaugat : "Mama nu poate raspunde acum. Da o sticla peste cap ".
Batranete
O mama facea voluntariat la o organizatie care ducea hrana batranilor fara ajutor. In timpul orelor de program, o lua pe fetita sa de patru ani cu ea. Pe acestea o fascinau bastoanele, scaunele cu rotile si alte lucruri care aveau legatura cu batranii. Intr-o zi, mama a gasit-o holbandu-se la o proteza de dinti, care statea intr-un pahar cu apa. In timp ce mama se pregatea sa raspunda la inevitabilele intrebari ale fetitei, aceasta s-a intors si a soptit
" Zana maseluta n-o sa creada niciodata asa ceva ".
Imbracaminte
O fetita se uita la parintii ei cum se imbraca pentru petrecere. Cand l-a vazut pe tatal sau cum isi imbraca costumul, aceasta i-a spus :
" Tati, nu ar trebui sa porti costumul ala ".
" De ce, scumpa mea ? "
" Pentru ca stii ca iti da dureri de cap, in dimineata urmatoare ".
Biblia
Un baietel deschide biblia familiei. Era fascinat de desenele din carte si dadea pe rand fiecare pagina. Deodata ceva cazu din biblie. Era o frunza presata intre pagini.
" Mama uite ce am gasit " striga fericit baietelul.
" Ce ai gasit ? " intreba mama. Fascinat baietelul raspunse :
" Cred ca sunt chilotii lui Adam ! "
luni, august 09, 2010
Plec in concediu...
Da! Din nou:), de data asta va fi Odesa, Ucraina! Mai precis in Zatoka Astazi am de facut drumul Iasi-Balti-Odessa. Voi mai scrie daca am timp in cursul zilei.
duminică, august 08, 2010
vineri, august 06, 2010
Blog personal.
Am cam uitat de blogul acesta, sau poate doar partial - aruncand pe aici cate ceva ce mi se parea interesant, dar mi-am adus aminte zilele acestea ca vreau sa scriu, vreau sa scriu asa cum simt, ce simt. Nu voi vrea sa scriu tot timpul, dar vreau ca acesta sa fie blogul meu personal. Sanecitim.ro - nu poate fi personal, nu stiu de ce, nu il simt asa, acolo vreau sa transmit informatie folositoare, aici... vreau sa aberez eu in liniste - nu stiu daca ma asculta cineva sau nu. Mai bine asa :)
Stiti ca sunt 2 ani si 6 luni de cand am facut acest blog? Da! Pe 7 februarie 2008 a fost primul meu blogpost! Ce ciudat, chiar sunt destul de fixe datele...
M-a tinut legat de online acest blog, un an de zile, apoi am castigat de la Airbites primii mei bani din blog si mi-am cumparat domeniu - sanecitim.ro - am avansat... cica... nu stiu.. nu stiu daca m-am schimbat in vreun fel, bun sau rau. Sunt acelasi, acelasi eu.
Pauza pentru astazi, voi mai scrie in curand - sper sa reusesc sa scriu in fiecare zi, pentru ca spre deosebire de sanecitim.ro - aici voi abera, voi posta fotografii, voi pune videoclipuri - voi face ce vreau eu. Aici e jurnalul meu online. Ma bucur sa te regasesc!
Stiti ca sunt 2 ani si 6 luni de cand am facut acest blog? Da! Pe 7 februarie 2008 a fost primul meu blogpost! Ce ciudat, chiar sunt destul de fixe datele...
M-a tinut legat de online acest blog, un an de zile, apoi am castigat de la Airbites primii mei bani din blog si mi-am cumparat domeniu - sanecitim.ro - am avansat... cica... nu stiu.. nu stiu daca m-am schimbat in vreun fel, bun sau rau. Sunt acelasi, acelasi eu.
Pauza pentru astazi, voi mai scrie in curand - sper sa reusesc sa scriu in fiecare zi, pentru ca spre deosebire de sanecitim.ro - aici voi abera, voi posta fotografii, voi pune videoclipuri - voi face ce vreau eu. Aici e jurnalul meu online. Ma bucur sa te regasesc!
Postări
